Noi in anul 2000 / Cand nu vom mai fi copii./ Nici nu vom mai fi.

Astazi primesc de la un prieten un link care m-a pus putin pe ganduri:
http://www.rfi.ro/index.php?id=11845
Pe scurt, cica nu avem decat vreo 950 de ani dupa marea crucificare, si ca tot popii is vinovati de pacaleala. Teoria, desigur, nu e inventata de romanul nostru ci, se pare, primul caruia i-a trecut codobatura asta prin scafarlie este Nikolai Alexandrovich Morozov. Sau Jean Hardouin, ca nu am stat sa verific cu exactitate. Uite cam ce spune Anatoly Fomenko: http://en.wikipedia.org/wiki/New_Chronology_(Fomenko)

Pai bine, domnilor, cat de prosti suntem? Ne credem cu 1000 de ani mai batrani? Boi am mai fost sa-i ascultam pe iezuitii aia.
Nu vreau sa comentez asupra modului speculativ in care isi aranjeaza baietii teoriile, caci oricum, de la prima vedere suna ca diabolicii lui Belbo. Nici cum se pare ca fac o confuzie intre astronomie si astrologie, evrei si europeni, vorbesc despre datarea cu carbon 14 (!? injumatatirea e la 5730 de ani, domnilor matematicieni), uita de existenta Asiei cu toti scribii ei, confunda grav stiluri arhitecturale si momente artistice, etc. Pana la urma, asa o fi, dom'le, si doar ei s-au prins.

Eu am alte probleme:

1. Peste cativa ani sa inteleg ca vine Mantuitorul iar?
2. Daca vine Mantuitorul nu trebuie sa vina si sfarsitul lumii ca sa murim cu totii sa aiba ce lua cu el in rai?
3. Ce facem, asteptam pana in 2012 sa se faca 948? Ce numar e asta?
4. In caz ca nu se intampla nimic la mileniada1 ce facem? Mai asteptam un pic sa intram in Evul Mediu?
5. La Renastere, peste cateva sute de ani bagam si Voronetul la inaintare?
6. Cand vom ajunge in 1982 pot sa ma insor cu Monica Bellucci?


Va zic eu ce numar e 948. Se imparte exact la 24, care se stie ca vine, ca numar sacru, imediat inainte de 39, care e triplul lui 13. Ramane un numar prim, 79, care citit invers este 97, alt numar prim, si pus invers cu capul in jos e 6L, care cine stie ce dracovenie mai inseamna. Da ca aduni 7 cu 9 iese 16, adica exact diferenta dintre 24 si 40, care e cu 1 mai mare decat 39, cel de care vorbeam mai sus. 948 la prima impartire cu 3 (trinitatea), rezulta 316, adica exact 13 intors si 16, cel despre care vorbeam mai sus. Adunand 3 cu 1 si cu 6 rezulta 10, un numar rotund si frumos, ca doar 10 degete avem la maini. Si tot asa. 948 inmultit cu 13 rezulta 12324, adica din nou trinitatea, 1, 2, 3, si 24, despre care vorbeam la inceput.

A, si eu propun sa nu mai inventam bomba atomica, sa-i nimicim pe chinezi inainte de a deveni ceea ce sunt acum, sa inventam un profet mai sexy pentru evrei, si, in nici un caz sa nu mai dam naibii drept de vot sufragetelor
.

Si la final, pentru nostalgici: http://www.trilulilu.ro/bright/566e0d1c4a9b15

Arome divine

De curand, Elenuta Udrea s-a hotarat ca nu are pe ce sa topaie in cabinet asa ca a dat comanda de un imn al turismului. Scopul acestuia este, desigur, revigorarea turismlui bleg de pe la noi. Imnul e in engleza, a costat 10 mii de parai europeni si e compus de Marele Marius Moga. Puteti asculta un fragment aici. http://www.antena3.ro/stiri/romania/romania-the-land-of-choice-imnul-turistic-al-romaniei-se-lanseaza-in-prezenta-ministrului-elena-udrea_70 553.html powerpointul e facut de cei de la Antena 1, imaginile din Patagonia si Alpi si ciobanii si ciobanitsele in Versace fiin specifice profesionalismului acestui post TV.

Din ce imi spun niste antenute, bucatile dintre refrene suna ceva intre "Ploua cu soare" si "Lumea copiilor", Moga dand iar dovada de un sublim talent compozitional.

Nu stiu cine a facut versurile, compuse intr-un vesel spirit propagandistic, cu deja cunoscutele nuante romanist-egocentrice. (http://www.mariussescu.ro/2009/05/the-land-of-choice-versurile/)

Traducand din engleza te apuca jalea.

Incep cam asa: “Hei, calatorule, ai fost peste tot in lume,/ Ai vazut un milion (sic!) de lucruri/ Dar esti inca trist./ De ce esti asa de ... (sic! la puncte...puncte :) ) trist?"

Adica se presupune ca toti turistii sufera de tristete cronica si incearca sa se vindece vazand lucruri prin lume. Moment in care intram noi pe fir, oferindu-le unicul remediu:

“Da-mi mana si lasa-ma sa-ti arat acest pamant (land) / Unde raurile si muntii au fost intotdeauna prieteni (friends).”

Deci daca peste tot pe unde ai umblat se ducea o lupta crancena intre rauri si munti, aici, la noi, toate lucrurile-s calme. Observati rima chinuita, usor de rezolvat cu un simplu “lands”, mult mai apropiat de “coclauri”. Mai departe vine un pre-refren cu 3 versuri, care ne anunta ca poetul deja incepe sa alunece pe o panta suprarealista:

“Vino sa simti razele soarelui (sunshine) inotand in mare/ Unde zilele sunt vremuri bune/ Sunt istorie antica.” In alta varianta versul al doilea are un pic mai multa logica. “Unde zilele plictisitoare si ‘putin’” (?)

Ceva de genul hai ca avem si soare, si mare, iar plictiseala si (?) sunt de domeniul trecutului. Probabil versurile finale mai trebuie cizelate un pic caci “nu am gasit alta rima”.

Urmeaza refrenul propriu zis, in care calatorului strain si trist i se dezvaluie identitatea acestui taram al fagaduintei:

“Vino in Romania, pamantul ales, sa vezi castelele si regii, sa asculti natura cantand,/ Vino in Romania, pamantul ales, traieste legendele, mergi pe drumuri, gusta aromele zeilor,/ Romania!”

Printre nonsensuri se strecoara un puternic iz nationalist. Romania este un pamant ales de niste zei care si-au lasat aromele pe aici, in Romania natura canta (ce liric), sunt castele si regi (?) cu care te poti plimba pe drumuri sau cu care poti trai impreuna legendele. Si nelipsitul microbistic si disperat tipat “Romania!”

Strofa a doua a cantecelului nu este mai prejos, in special in ceea ce priveste lirismul.

“Inchide-ti ochii, imagineaza-ti ca stelele vor rasari (imagine stars will rise)/ Tesand legende cu printi si orase/ Ia-mi mana si sa zburam deasupra acestui pamant./ Vei zambi/ Doar pentru o clipa.”

Nu poti sa nu observi fina ironie la adresa regilor si printilor din Romania, cu orasele lor cu turnulete, care, privite din perspectiva aeriana, iti trezesc un zambet, dar doar pentru putin timp, acesta fiind inlocuit de o grimasa de disperare. Sa fie un moment de luciditate al poetului sau pur si simplu citesc eu prea mult printre randuri, si omul era asa de plictisit incat nu facea decat sa bata campii? “printi si orase”? “doar pentru o clipa” (just for a moment)?

Urmeaza in aceeasi ordine pre-refrenul si refrenul, care pot fi cantate la nesfarsit, pana ii intra bine in cap turistului strain si indurerat ca Romania! e un remediu mai bun decat Xanax sau Valeriana.

In concluzie, este de admirat initiativa de a avea un imn turistic al Romaniei (inca nu-s sigur de ce, dar rau nu poate sa faca), pretul destul de mic al productiei (10.000 de Euro e o suma foarte modesta pentru asa ceva, mai ales pe pamantul asta sfant unde trebuie sa platesti si comisioane), si numarul de celebritati implicate in proiect.. Pacat ca cei ce s-au ocupat de creatia efectiva a cantecelului sunt pierduti printr-o lume a cliseului propagandistic si a dementei nationalist-religioase. Amestecate cu o evidenta lipsa de talent artistic.

Scuzati lungimea mesajului, dar nu m-am putut abtine. Romania!